Capitală CULTURALĂ

Prima Civilizație a Europei 🇷🇴 🇲🇩

Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023 & Craiova Capitală Culturală Europeană 2030 (povestea multimilenară a rombului în Oltenia), o poveste inspirată din evenimente istorice reale (11000 î. Hr. 6.500 î.Hr. 5.500 î.Hr. 5200 î.Hr. & 5000 î.Hr.) prima formă de credință din Europa, primii fermieri ai lumii (originea agriculturii), inventatorii orașului, prima formă de reprezentare a roții, simbolul YIN YANG folosit pentru prima dată pe temple și vase, cea mai veche atestare a SVASTICI (semn solar), prima formă de ✎ scriere din lume (primul mesaj scris din istoria omenirii) & cel mai vechi calendar din lume.

În anul în care Timișoara celebrează titlul onorific de Capitală Culturală timișorenii au fost invitați să meargă spre următorul nivel. Industria crypto / blockchain, NFT (non fungible tokens). Prin intermediul tehnologiei povestea capitalei culturale europene Timișoara merge mai departe spre Europa prin 🔥 Valea JIULUI 🔥 HYPERBOREA 🔥

₿ Public Listing ✖ Vezi comunicatul de presă

11000 î. Hr.

Primii fermieri ai lumii 🌾

Analizând spațiul geografic din prisma barierelor naturale formate la sud de Dunăre, semnele lăsate de strămoși întipărite în osul de la Cuina Turcului 11000 î. Hr. 🇷🇴 cu 5000 de ani mai vechi decât relicvele din Lepenski Vir 🇷🇸 vom înțelege cum au trăit oamenii din Carpați, în prima epocă a pietrei, și cum au construit un sistem unic de comunicare cu cerul, folosind simboluri chibzuite cu grijă.

Când frigul s-a mai îmblânzit, ei au coborât din munți, au populat câmpiile și luncile, s-au așezat în apropierea apelor, au început să practice agricultura, au domesticit animale și au devenit sedentari. CUCUTENI, Turdaș Vinča / Tărtăria, Gumelnița, Hamangia, Vădastra, Cârcea au înflorit, s-au dezvoltat împreună, au comunicat; iar unitatea lor nu a putut fi zdruncinată. Românii sunt urmașii direcți ai celor care au ridicat Templul de la Parța. Românii îi moștenesc și pe cucutenieni, gumelnițeni dar și populațiile care vor deveni războinice și sunt venite aici mai târziu.

6.500 î.Hr. Mileniul de aur al umanității

Prima Civilizație a Europei 🇷🇴 🇲🇩 Prima cultură europeană care a depășit pragul de la cultură spre civilizație 6.500 – 3.500 î.Hr. Cultura & Civilizația CUCUTENI.

„Revoluţia neolitică” a cuprins vaste teritorii, dând naştere primilor civilizații umane. În Europa, potrivit datelor arheologice, „revoluţia neolitică” începe la finele mileniului al VI-lea – începutul mileniului al V-lea î.Hr. Cultura Cucuteni-Tripolie 🇺🇦 este una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa, care s-a constituit cu câteva secole înainte de apariţia aşezărilor umane în Mesopotamia şi Egiptul Antic.

Denumirea provine de la localităţile în preajma cărora au fost descoperite pentru prima dată vestigii ale acesteia, Cucuteni un sat din apropierea Iaşului – România şi Tripolie – localitate din Ucraina.

Prima formă de reprezentare a roții, simbolul YIN YANG folosit pentru prima dată pe temple și vase, cea mai veche atestare a SVASTICI, semn solar, inventatorii orașului, dar cel mai important aspect pentru umanitate a fost descoperirea și comercializarea cuprului care a însemnat de fapt revoluția neolitică * piatră vs metale.

Perioada neolitică este una din epocile preistoriei în care agricultorii şi crescătorii de animale i-au înlocuit pe vânători şi culegători. Are loc trecerea la modul de viaţă sedentar şi îşi fac apariţia primele localităţi, primele meşteşuguri.

Pornind de la importanţa schimbărilor survenite, istoricii numesc această transformare „revoluţie neolitică”, piatră vs metale. Civilizaţia CUCUTENI a existat în mileniile VI-III î.Hr. şi se întindea pe un vast teritoriu din regiunea munţilor Carpaţi până la cursul mijlociu al rîului Nipru, pe o suprafaţă de 350 000 km pătraţi, pe teritoriul actual al Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Civilizaţia Cucuteni îşi are rădăcinile în culturile anterioare mileniului VI î.Hr. din regiunea carpato-dunăreană.

Inventatorii Orașului

Civilizaţia Cucuteni era una protourbană cu „oraşe” cu o suprafaţă destul de mare (cîteva zeci de hectare iar în unele cazuri 200 – 450 ha), fiind uneori întărite cu valuri de pămînt şi şanţuri. „Oraşele” aveau o populaţie numeroasă, ajungînd pînă la 20 000 de persoane. Aşezările erau construite pe locuri mai mult sau mai puţin dominante în apropierea unor surse de apă. Ei locuiau în case dreptunghiulare cu o suprafaţă mare ( între 40 şi 100 mp, dar nu lipsesc şi cele care ating 350 mp) construite dintr-o carcasă de lemn, cu pereţii împletiţi din nuiele şi unşi cu lut, prevăzute cu instalaţii pentru încălzire şi pentru pregătire hranei (vetre de lut şi ruguri). Locuinţele aveau unu sau două niveluri, fiind împărţite în mai multe încăperi.

Reprezentanţii civilizaţiei cucuteniene aveau ca ocupaţii principale agricultura şi creşterea animalelor. Ei cultivau grâu, orz, mei, mazăre, cânepă şi viţă de vie. Câmpurile erau lucrate cu ajutorul săpăligii confecţionate din coarne de cerb sau din lemn cu vârful din piatră. Ulterior pământul va fi cultivat cu ajutorul unei săpăligi speciale la care erau înjugate animale de tracţiune. Recolta se strângea cu seceri din lemn cu lama din bucăţele de silex şi cu seceri din aramă. Cucutenienii creşteau diferite animale domestice, cum ar fi vitele cornute mari şi mici, caii şi porcii, iar dintre păsări – găinile. Vânătoarea avea un rol secundar. Meşteşugurile deţineau un loc important. Oamenii acelor timpuri confecţionau mai multe tipuri de obiecte din silex, piatră, os, corn, lut, scoică şi aramă. În calitate de unelte de muncă ei utilizau secera, sfredelul, frecătoarea, brăzdarul, săpăliga.

Un grad înalt de dezvoltare a atins prelucrarea ceramicii. Vasele cucuteniene sunt de diferite forme şi foarte frumos ornamentate cu desene în culori. Pentru a o face mai rezistentă, olarii ardeau ceramica în cuptoare speciale. Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roşul, albul şi negrul. O altă îndeletnicire era ţesutul. Era practicat ţesutul stofelor din fire de lână de oaie şi cânepă. Cucutenienii practicau metalurgia şi cunoşteau tehnica obţinerii şi prelucrării aramei, din care se confecționau cuţite, sule, ace, iar mai târziu seceri, topoare, pumnale, obiecte de podoabă (mergele, pandantive, brăţări etc.).

Fiind o populaţie de agricultori, cucutenienii se închinau divinităţilor ce simbolizau belşugul şi fertilitatea. Divinităţile lor erau întruchipate în figurine feminine confecţionate din lut. În preajma altarelor cucutenienii se închinau zeilor şi desfăşurau activităţi cu caracter religios. Apariţia agriculturii şi meşteşugurilor, viaţa în sate sau oraşe presupune existenţa unei organizări a comunităţii sub autoritatea şefului şi a consiliului celor înţelepţi. Sporeşte rolul femeii. Sunt prezente de asemenea şi statuete ale taurilor cu coarne mari şi puternice, reprezentări ale Zeului Soarelui.

5.500 î.Hr.

Plăcuțele de la Tărtăria
(calendarul menstrual)

Celebrele amulete de la Tărtăria (5.500 î.Hr.) sunt atribuite Culturii 🇷🇸 Turdaş–Vinča 🇷🇴 Atributul suprem al divinității era actul de creație – încercarea de personificare a fertilității nu putea să poarte decât chip de femeie. Marele etnograf Ion Ghinoiu constată că pe teritoriul României credința în Zeița Mamă este atât de puternică încât multe elemente din cultul ei au fost trecute în seama Fecioarei Maria creștine.

Contextul politic din 1961 🇷🇴

Ca să poți avea o opinie corectă versus adevărul istoric trebuie să lași deoparte toate preconcepțiile tale despre aceste plăcute de la Tărtăria și să urmărești raționamentul logic până la final. Contextul politic în care arheologul clujean Nicolae Vlassa a descoperit în 1961 plăcuțele cred că îl cunoști, bolșevismul fiind în floare în România. Este exclus să credem că un arheolog de talia lui Vlassa nu a înțeles contextul istoric și riscul de a nu putea să dateze temporal descoperirea în momentul în care a supus plăcuțele tratamentului termic pentru a îndepărta stratul alb de deasupra lor.

Ne place însă să credem că această problematică este rezolvată deja de celelalte domenii de știință prin care o să trecem astăzi. Tratamentul termic asupra plăcuțelor, a împins practic umanitatea în imposibilitatea de a data vechimea acestor plăcuțe prin celebra certificare utilizând carbon 14. În același timp, dacă analizăm scrierile egiptene, Harappa precum și cele sumeriene, o să înțelegem că există o diferența temporală uriașă, toate aceste scrieri datând din perioada 3200-3500 î. Hr.

În consecință, pentru a anula acest context politic total nefavorabil unei asemenea descoperiri importante, în primul rând pentru istoria umanității, exact cum vei vedea că punctează arheologul italian un pic mai jos, vom analiza plăcuțele din perspectiva pluridisciplinară începând de la arheologie și până la lingvistică.

Prima formă de ✎ scriere din lume 🇷🇴 2.000 de ani înaintea scrierilor Sumeriene ✎

Practic în momentul descoperirii pe lângă plăcute au fost descoperite și oseminte, locul descoperirii fiind un mormânt. Din punct de vedere fizic și temporal este aproape imposibil ca plăcuțele să ajungă întâmplător alături de oseminte deci aproape sigur plăcuțele au aparținut persoanei îngropate. Aspect deloc de neglijat pentru că în ecuația noastră de a stabili adevărul istoric intră un nou vector, vechimea osemintelor!

Primul mesaj scris din istoria omenirii, misterioasa Milady Tartaria: osemintele scoase la lumină, despre care s-a crezut iniţial că aparţin unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 35 şi 40 de ani, s-au dovedit a fi ale unei femei de aproximativ 55 de ani, o vârstă care se atingea rar în urmă cu 7000 de ani.

🇷🇺 Arheologul rus, V. Titov: „La Tărtăria s-a ivit cea mai veche scriere a omenirii.” 🇮🇹 Marco Merlini, arheolog italian, despre plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2.000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.” 🇬🇧 John Mandis: “… cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere, au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria.”

🇩🇪 Harald Haarmann, lingvist german: “Cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România. Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației).” Arheologul rus, V. Titov: „La Tărtăria s-a ivit cea mai veche scriere a omenirii.”

5200 î.Hr.

Sanctuarul de la Parța, Timiș.

Sanctuarul de la Parța, prima formă de credință din Europa ✞ principalul vector de comunicare Timișoara 2023 Capitală Culturală Europeană. Suntem în epoca în care oamenii din preistorie migrează de la obiceiurile de vânătoare spre agricultură și comunități proto-urbane și mai departe spre artă.

Marcate cu simboluri sacre, cele două statui monumentale ale Templului de la Parța, cuplul divin format din Marea Zeiță Mamă și partenerul ei, Taurul, un personaj secundar a cărui chip nu trebuie cunoscut. Complexul statuar este realizat dintr-un singur bloc decorat cu incizii în culorile galben și roșu, culori des întâlnite în necropole sau morminte de incinerație până în perioada antică când se adaugă și culoarea albastră, perpetuate apoi astfel până în epoca medievală.

Templul de la Parța este dovada uniunii divine dintre o zeiță-mamă a matriarhatului și o divinitate-taur specifică patriarhatului solar, de acum peste 7000 de ani când probabil se făcea tranziția spre noile viziuni religioase ale politeismului, când și rolul preoteselor scade și este preluat de druizi dincolo de Alpi și sacerdoți în Carpați.

Templul este locul contactului dintre divinitate şi lumea pământeană, iar elementul său central este imaginea fiinţei divine, căreia îi este închinat sau care locuieşte acolo. Orice act ritual, orice cuvânt pronunţat de cel în drept în faţa acestei imagini se repercutează dincolo de realitatea sensibilă. Fără această imagine de putere, prezentă fizic sau virtual, nu se poate vorbi despre un templu. Templul este o reflectare a lumii divine. Arhitectura lui este aidoma reprezentării pe care o au oamenii despre divin: efervescenţă a vieţii în templul hindus, măsură în templele de pe Acropole, înţelepciune şi dragoste în templele creştine, legământul dintre cer şi pământ în moschei.

Templele sunt replicile pământeşti ale arhetipurilor cereşti, ca şi imagini cosmice.Templul, în calitate de construcţie, este inspirat de modelul cosmologic propriu fiecărei culturi şi reproduce simbolic ordinea pământeană și cosmică. La Templul de la Parța, cercetările sistematice determinate în mare parte de legende, încep în anul 1931 și ajung, de-a lungul timpului, să cuprindă o suprafață de aproape 50 de km pătrați unde sunt descoperite peste 42 de situri din neoliticul timpuriu până în Evul Mediu mijlociu.

Cea mai recentă etapă de cercetare scoate la lumină, construcții impunătoare pentru acele vremuri, coloane, statui, altare împodobite cu simboluri complexe, blocuri de locuințe cu 4-5 camere, cu etaj și mansardă, cartiere de locuințe. Chiar în mijlocul acestui complex social din care s-au păstrat 40 de locuințe, Gheorghe Lazarovici, arheologul de numele căruia se leagă mari descoperiri ale preistoriei Balcanilor, descoperă într-o zonă sacră cel mai vechi templu neolitic de cult din Europa, templul de la Parța.

Templul de la Parța a fost construit la jumătatea mileniului 6 î.Hr. a suferit mici modificări în etape diferite de timp, dar a rămas stabil pe dimensiunile de 12,5 / 7 metri având o arhitectură cultică, un inventar al obiectelor sacre și o împărțire ritualică a încăperilor, în mare parte valabilă și astăzi la religiile moderne.

În complexitatea lui, sanctuarul nu putea să apară fără o precedență cultică. Are o cameră retrasă unde în prezența a două statui monumentale și a simbolurilor sacre, preotesele oficiau aceste inițieri, o formă de educație bazată strict pe relația maestru-ucenic.

Preoteasa supremă și începutul unei legende universale Parța era o așezare protourbană, (așa spune profesorul Ghe. Lazarovici) – un târg medieval era cu mult inferior unui astfel de centru economic, religios, social, militar. Clădiri cu 1 – 2 etaje, cuptoare la etaj, construcții pe piloni de lemn cu până la 4 camere, sisteme de scurgere a apei, palisade din trunchiuri uriașe de copaci, cu porți având șicane, turnuri de pază, transformă așezarea de la Parța într-un început de legendă universală.

Alegerea locului de sanctuar și al așezării în întregime era făcută de un inițiat, probabil preoteasa supremă care împrumuta uneori propriul nume așezării nou fondate. Construcția templului a fost realizată având la bază impresionante cunoștințe astronomice; soarele intra în sanctuar prin deschideri însemnate cu simboluri, la o anumită dată luminând în trecerea sa obiecte de cult care aveau repercursiuni în viața întregii comunități, ajungând până pe vasul cu apă sfințită de la baza complexului statuar aflat în camera sacră rezervată doar inițiaților. Personificarea a tot ce înconjoară universul vizibil și nu numai, a respectului reciproc ce implica o astfel de relație vitală pentru societatea de la Parța a dus la crearea primei forme de religie cunoscută în lume: o religie solară bazată pe un calendar lunar, o credință universală.

Zeița Mamă era legată de echinocțiu de primăvară. Conform datelor calendarelor antice raportate la cele actuale, echinocțiu de primăvară era pe 9 martie, când se celebra ziua Marii Zeițe Mamă neolitice. Peste ea, creștinismul a suprapus-o pe mucenița Evdochia, un personaj tânăr, secundar, ce nu a rezistat puternicii influențe precreștine a religiei populației de pe teritoriul românesc care a transformat mucenița creștina într’un personaj ce poartă atributele Zeiței Mamă neolitice: baba Dochia.

Baba Dochia este moartea și renașterea anului agrar deci și a zeității – zi foarte importantă pentru o populație preponderent agricolă. După nașterea pruncului, Dochia apare o întreagă generație de personaje mitice fecioare, tot o puternică influență precreștină locală, a căror nume s-au păstrat neschimbate: Sănzienele, Lăzarițele, Floriile, Ielele.

Marile preotese de la Parța, care oficiau cultul devenit ulterior secret, au raportat propriul bioritm uman la un element ceresc stabil: Luna. Calendarul menstrual astfel creat, probabil cel mai vechi calendar din lume, avea ca scop secret încercarea de a crea eroi și eroine nu simpli copii, ci copiii Lunii des întâlniți în legendele și miturile românești; copii cu stea în frunte sau cu Luna/Soarele întipărită pe corp – umar, ca semn divin / predestinat din naștere pentru a face lucruri mărețe ce vor influența viața comunității etc.

5000 î. Hr.

Cultura Gumelnița

Ή Αιγυπτος δωρον του Νείλου έδτί Herodot: «Ή Αιγυπτος δωρον του Νείλου έδτί» adică „Egiptul este un dar al Nilului” – nu face nicidecum o floare stilistică ci exprimă în chip lapidar un adevăr istoric incontestabil.

E în genere cunoscută constatarea că marile cursuri de apă care străbat continentele au avut aproape întotdeauna un rol la dezvoltarea civilizaţiilor, încă din cele mai vechi timpuri. Acest fenomen a fost verificat în chip strălucit atât în civilizaţia egipteană, cât şi în civilizaţiile din Mesopotamia, ca să cităm numai două exemple mai cunoscute şi incontestabil concludente pe deplin. Întreaga civilizaţie egipteană – ale cărei începuturi preistorice se urcă la cel puţin 5000 de ani înainte de Hristos, nu poate fi explicată şi înţeleasă decât prin valea Nilului, fără de care toată regiunea ar fi fost un pustiu şi n-ar fi putut juca nici un rol în istoria civilizaţiilor omeneşti.

Acelaşi lucru se poate spune desigur şi despre civilizaţiile din Mesopotamia: fără binefacerile Tigrului şi Eufratului n-am fi avut aci nici civilizaţiile preistorice de la Susa şi de la Ur – şi n-am fi avut apoi nici civilizaţiile istorice – în general mult mai bine cunoscute sub denumirea generică de civilizaţia asyro-babyloniană.

Exemplele acestea se pot înmulţi desigur, însă nu cred că e locul să prelungim aci această exemplificare. Dar tocmai această constatare a rolului fluviilor în dezvoltarea civilizaţiilor omeneşti de-a lungul mileniilor şi al secolelor, poate aduce în mintea oricui întrebarea dacă pentru ţara noastră, străbătută de cel mai însemnat fluviu al continentului european, cercetările arheologice n-au dus cumva la acelaşi rezultat.

Cu tot aspectul unitar al culturii, au putut fi definite câteva variante regionale: una nord-dunăreană, alta dobrogeană, cea de a treia sud-balcanică, la care se adaugă aspectul cultural Stoicani – Aldeni din nord-estul Munteniei şi sud-estul Moldovei, care a trecut şi la est de Prut, în zona situată imediat la nord de Dunăre.

Una dintre cele mai strălucite culturi din ultima jumătate a mileniului V î.Hr. este (alături de complexul Ariuşd – Cucuteni – Tripolie) cultura Gumelniţa.

HAMANGIA

Civilizația Dunăreană

Un fluviu de însemnătatea Dunării era o adevărată binefacere pentru regiunea străbătută. Era şi drumul comercial al localnicilor, era în acelaşi timp şi agentul de legătură culturală dintre diferite aşezări preistorice de pe cele două maluri.

O descoperire de ordin technic era pe dată răspândită în întreaga regiune şi în acest fel se păstra nealterată unitatea de cultură etnografică a regiunii respective. În România, aria de răspândire a culturii Gumelniţa corespunde, în general, cu aceea a culturii Boian în Muntenia, dar ea s-a extins şi în Dobrogea, pe teritoriul ocupat înainte de cultura Hamangia, precum şi în sudul Basarabiei.

Primul mare ✟ cimitir neolitic ✟ descoperit în România – 1952 în localitatea Hamangia, comuna Baia, judeţul Constanţa de către Dumitru Berciu. Este posibil ca această necropolă să fi fost spaţiul rezervat înmormântării decedaţilor din toate aşezările aparţinând culturii Hamangia descoperite în zonă, sugerând existenţa unui spaţiu care, în acest caz, ar fi aparţinut lumii de dincolo, unde continuau să existe sufletele celor morţi…

Cele mai multe dintre aceste morminte conţineau schelete ce demonstrează faptul că trupurile defuncţilor fuseseră depuse în groapa funerară în poziţie întinsă, orientate, cele mai multe dintre ele, NE-SV. Puţine dintre acestea demonstrau depunerea cadavrului în poziţie chircită. În cazul celor mai multe dintre ele, inventarul funerar includea topoare de piatră, vase de lut ars cu forme, dimensiuni şi decoruri diferite, dar şi statuete feminine.

Printre ofrandele funerare au mai fost descoperite şi oase de animale ce demonstrează depunerea unor părţi ale corpului diferitelor animale. Printre acestea trebuie menţionate craniile unor astfel de animale, cele mai importante părând a fi cele de porc mistreţ, sugerând importanţa şi mai ales valoarea simbolică acordată acestor ofrande. Diferitele obiecte, dar şi ofrandele funerare depuse în morminte, sunt cele care ne sugerează poziţia socială a defuncţilor în cadrul comunităţii, dar şi valorile simbolice ale lumii oamenilor acelui timp.

De unde veneau, dacă veneau de undeva? Cine erau cei care le creaseră şi le folosiseră? Unde le erau strămoşii? Şi mai ales, ce se întâmplase cu urmaşii celor care trăiseră acolo?

Nici una dintre aşezările cunoscute până în prezent nu este fortificată. Locuinţele nu par să fi fost dispuse după un plan preexistent. Cele adâncite în pământ, preponderente în decursul fazelor iniţiale, puteau avea una sau, mai rar, două sau trei încăperi. Cele de suprafaţă aveau suprafeţe de până la 30 m², cu pereţi de lut şi o structură de rezistenţă de lemn, acoperită cu puţin lut.

Vădastra

Sud-Estul Olteniei

Cultura Vădastra poate fi definită ca o experiență profund umană, fiind o lecție a trecutului, care transmite adevărate ecouri spirituale și dezvăluie o serie de principii puternic înrădăcinate în neamul românesc.

Cultura Vădastra este fascinantă pentru că reprezintă o adevărată lecție de identitate națională, care întărește sentimentul de apartenență și subliniază originea neamului strămoșesc din sud-estul Olteniei. Cultura a fost descoperită în a doua jumătate a secolului XIX, odată cu începuturile arheologiei românești. Primele descoperiri au fost realizate în 1871 în așezarea eponimă a culturii, în punctul Măgura Cetate. Termenul de Cultura Vădastra definește o întreagă civilizație cuprinsă între Olt și Jiu, cu extindere la est de Olt, limita nordică a acestui areal de răspândire de acum 6000 de ani aflându-se în preajma orașului Caracal de astăzi.

Tripticul nemuriri lui Brâncuși

Mergem mai departe în călătoria noastră virtuală spre Craiova Capitală Culturală Europeană 2030: primul sat neolitic din România, lângă Craiova, la Cârcea, unde povestea multimilenară a rombului, tripticul nemuriri lui Brâncuși, iese din nou în evidență pe Vasul de la Cârcea 5000 î. Hr.

Surse: Ținutul Momârlanilor © video Gumelnița via Paul Rădulescu, © Public Listing ₿ B2B Strategy ™, Drawing ∆rt by AGC, Traxus Ares, Povestea Locurilor, cimec.ro.

Public Listing ✖

Calea spre profit garantat ✍️ ₿

Gaming, Joint Venture (festival) & Stațiune ✏️

Utilizând artefacte P2E (play to earn) din neolitic pentru sporul grânelor și depozitarea cerealelor din culturi / civilizație multimilenare(ă) CUCUTENI, Vădastra, Cârcea, HAMANGIA, Gumelnița, parteneriatul cu Papornița Moșului, comerț cu produse alimentare din gospodării oltenești precum și rețetele din moși–strămoși ale momârlanilor, pentru voi, comunitatea noastră, conceptul EUROPE GENESYS reprezintă calea spre profit garantat ₿ GAMING Play to Earn ✖

Având o documentare istorică solidă în spate, cu niște personaje dezvoltate pe baza sfincșilor cvasi-necunoscuți din Valea JIULUI, dar la fel de impresionanți ca Sfinxul din Bucegi, corelată cu toate eforturile noastre din ultimii ani care au mers până la dezvoltarea circuitelor spre uriesi și spre digitalizarea Văii JIULUI, am creat de fapt toată infrastructura necesară pentru a pune bazele unei lumi virtuale (MultiversX) dublată de aceeași lume, de data asta în viața reală, Stațiunea PHARANX (turism internațional).

Nu-ți lăsa copilul singur în necunoscut! Devino & TU acționar în ADN-ul strămoșilor tăi!

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 8500 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Descoperă Vechea Europă împreună cu el 🇷🇴 🇷🇸 🇧🇬 🇲🇰 🇦🇱 🇺🇦 🇲🇩

Defileul JIULUI & RETEZAT: unicul proiect NFT din România care se lansează cu investiții inițiale de 1.4 mil. € (Joint Venture) și cu parteneriate în curs de definitivare de 2.5 mil. €.

Vezi SWOT Vezi HCL Aninoasa ₿ Public Listing ✖ Parteneriat JOINT VENTURE