Turdaş–Vinča

Prima formă de credință din Europa ✞

Sanctuarul de la Parța, prima formă de credință din Europa ✞ principalul vector de comunicare Timișoara 2023 Capitală Culturală Europeană. Suntem în epoca în care oamenii din preistorie migrează de la obiceiurile de vânătoare spre agricultură și comunități proto-urbane și mai departe spre artă.

Marcate cu simboluri sacre, cele două statui monumentale ale Templului de la Parța, cuplul divin format din Marea Zeiță Mamă și partenerul ei, Taurul, un personaj secundar a cărui chip nu trebuie cunoscut. Complexul statuar este realizat dintr-un singur bloc decorat cu incizii în culorile galben și roșu, culori des întâlnite în necropole sau morminte de incinerație până în perioada antică când se adaugă și culoarea albastră, perpetuate apoi astfel până în epoca medievală.

Templul de la Parța este dovada uniunii divine dintre o zeiță-mamă a matriarhatului și o divinitate-taur specifică patriarhatului solar, de acum peste 7000 de ani când probabil se făcea tranziția spre noile viziuni religioase ale politeismului, când și rolul preoteselor scade și este preluat de druizi dincolo de Alpi și sacerdoți în Carpați.

Templul este locul contactului dintre divinitate şi lumea pământeană, iar elementul său central este imaginea fiinţei divine, căreia îi este închinat sau care locuieşte acolo. Orice act ritual, orice cuvânt pronunţat de cel în drept în faţa acestei imagini se repercutează dincolo de realitatea sensibilă. Fără această imagine de putere, prezentă fizic sau virtual, nu se poate vorbi despre un templu. Templul este o reflectare a lumii divine. Arhitectura lui este aidoma reprezentării pe care o au oamenii despre divin: efervescenţă a vieţii în templul hindus, măsură în templele de pe Acropole, înţelepciune şi dragoste în templele creştine, legământul dintre cer şi pământ în moschei.

Templele sunt replicile pământeşti ale arhetipurilor cereşti, ca şi imagini cosmice.Templul, în calitate de construcţie, este inspirat de modelul cosmologic propriu fiecărei culturi şi reproduce simbolic ordinea pământeană și cosmică. La Templul de la Parța, cercetările sistematice determinate în mare parte de legende, încep în anul 1931 și ajung, de-a lungul timpului, să cuprindă o suprafață de aproape 50 de km pătrați unde sunt descoperite peste 42 de situri din neoliticul timpuriu până în Evul Mediu mijlociu.

Cea mai recentă etapă de cercetare scoate la lumină, construcții impunătoare pentru acele vremuri, coloane, statui, altare împodobite cu simboluri complexe, blocuri de locuințe cu 4-5 camere, cu etaj și mansardă, cartiere de locuințe. Chiar în mijlocul acestui complex social din care s-au păstrat 40 de locuințe, Gheorghe Lazarovici, arheologul de numele căruia se leagă mari descoperiri ale preistoriei Balcanilor, descoperă într-o zonă sacră cel mai vechi templu neolitic de cult din Europa, templul de la Parța.

Templul de la Parța a fost construit la jumătatea mileniului 6 î.Hr. a suferit mici modificări în etape diferite de timp, dar a rămas stabil pe dimensiunile de 12,5 / 7 metri având o arhitectură cultică, un inventar al obiectelor sacre și o împărțire ritualică a încăperilor, în mare parte valabilă și astăzi la religiile moderne.

În complexitatea lui, sanctuarul nu putea să apară fără o precedență cultică. Are o cameră retrasă unde în prezența a două statui monumentale și a simbolurilor sacre, preotesele oficiau aceste inițieri, o formă de educație bazată strict pe relația maestru-ucenic.

Preoteasa supremă și începutul unei legende universale Parța era o așezare protourbană, (așa spune profesorul Ghe. Lazarovici) – un târg medieval era cu mult inferior unui astfel de centru economic, religios, social, militar. Clădiri cu 1 – 2 etaje, cuptoare la etaj, construcții pe piloni de lemn cu până la 4 camere, sisteme de scurgere a apei, palisade din trunchiuri uriașe de copaci, cu porți având șicane, turnuri de pază, transformă așezarea de la Parța într-un început de legendă universală.

Alegerea locului de sanctuar și al așezării în întregime era făcută de un inițiat, probabil preoteasa supremă care împrumuta uneori propriul nume așezării nou fondate. Construcția templului a fost realizată având la bază impresionante cunoștințe astronomice; soarele intra în sanctuar prin deschideri însemnate cu simboluri, la o anumită dată luminând în trecerea sa obiecte de cult care aveau repercursiuni în viața întregii comunități, ajungând până pe vasul cu apă sfințită de la baza complexului statuar aflat în camera sacră rezervată doar inițiaților. Personificarea a tot ce înconjoară universul vizibil și nu numai, a respectului reciproc ce implica o astfel de relație vitală pentru societatea de la Parța a dus la crearea primei forme de religie cunoscută în lume: o religie solară bazată pe un calendar lunar, o credință universală.

Zeița Mamă era legată de echinocțiu de primăvară. Conform datelor calendarelor antice raportate la cele actuale, echinocțiu de primăvară era pe 9 martie, când se celebra ziua Marii Zeițe Mamă neolitice. Peste ea, creștinismul a suprapus-o pe mucenița Evdochia, un personaj tânăr, secundar, ce nu a rezistat puternicii influențe precreștine a religiei populației de pe teritoriul românesc care a transformat mucenița creștina într’un personaj ce poartă atributele Zeiței Mamă neolitice: baba Dochia.

Baba Dochia este moartea și renașterea anului agrar deci și a zeității – zi foarte importantă pentru o populație preponderent agricolă. După nașterea pruncului, Dochia apare o întreagă generație de personaje mitice fecioare, tot o puternică influență precreștină locală, a căror nume s-au păstrat neschimbate: Sănzienele, Lăzarițele, Floriile, Ielele.

Marile preotese de la Parța, care oficiau cultul devenit ulterior secret, au raportat propriul bioritm uman la un element ceresc stabil: Luna. Calendarul menstrual astfel creat, probabil cel mai vechi calendar din lume, avea ca scop secret încercarea de a crea eroi și eroine nu simpli copii, ci copiii Lunii des întâlniți în legendele și miturile românești; copii cu stea în frunte sau cu Luna/Soarele întipărită pe corp – umar, ca semn divin / predestinat din naștere pentru a face lucruri mărețe ce vor influența viața comunității etc.

România Educată ✎
Descoperă Vechea Europă ✟ Povestea capitalei culturale europene Timișoara 2023