„Ținutul Momârlanilor”
Despre Ținutul TITANILOR Dialog cu prof.univ.dr. Mihai Vinereanu, lingvist, despre „Ținutul Momârlanilor” Ținutul TITANILOR și despre originea limbii române în analizele și
cercetările sale. 19.06.2023, Corneliu BRAN, Ziarul VĂII Jiului, Comunicat de Presă.
@ Mihai VINEREANU
Cine este Mihai Vinereanu și care sunt tezele sale legate de originea limbii române?
Dl. Mihai Vinereanu este profesor universitar doctor de pe meleagurile vâlcene, care a trăit și a profesat jumătate din viață în SUA, fiind profesor la „City University New York”, un minuțios cercetător al originii limbii române și un lingvist care are la activ, printre altele, un valoros „Dicționar Etimologic al Limbii Române – pe baza cercetărilor de indo-europenistică”.
Vorbim aici de o amplă lucrare științifică ce conține 936 de pagini și care cuprinde un fond de 5.000 de cuvinte, din care, după aprecierea autorului, 1.000 de cuvinte ar fi noi față de ce s-a știut până la apariția dicționarului. Un dicționar unic până acum în limba română și care în perioada următoare va apărea în ediția a doua revizuită și cu alte cuvinte noi.
„The influense of substrat in Romanian”
Din totalul lexicului abordat în această lucrare, 60% din cuvinte sunt de origine traco-dacică, este de părere autorul, venind cu informații inedite, cercetate în foarte mulți ani până să apară în lucrare. Mihai Vinereanu susține, alături de alți câțiva profesori români și lingviști, că limba română NU este o limbă neolatină, ci are un fond majoritar traco-dacic.
Teza de masterat a profesorului Vinereanu, „The influense of substrat in Romanian”, prin care Mihai Vinereanu a obținut „Master of Arts” în lingvistică, în anul 1998 (din 1994, la 9 ani după ce a ajuns în S.U.A., Mihai Vinereanu a studiat lingvistica la „Graduate School and University Center”, în cadrul „City University of New York”) a fost dezvoltată ulterior în renumita lucrare „Originea traco-dacă a limbii române”.
De remarcat și faptul că înainte de a se stabili în S.U.A. în 1985, unde a locuit jumătate din viață, Mihai Vinereanu a studiat filologia la Universitatea „Alexandru I. Cuza” din Iași, între anii 1979-1983. A participat la zeci de congrese și comunicări internaționale de prestigiu pe teme lingvistice și filologice, a scris numeroase lucrări în limba română și limba engleză.
Firește că în contextul discuției despre „Ținutul Momârlanilor” Ținutul TITANILOR, am încercat să aflăm mai multe idei și concepții legate de originea limbii române, exprimată de dumnealui, pentru cititorii ziarului nostru și nu numai. Vă prezentăm mai jos cele mai importante răspunsuri oferite de Mihai Vinereanu la întrebările noastre.
– Bună ziua, domnule profesor! Ați scos pe piață de ceva destulă vreme „Dicționarul Etimologic al Libii Române – pe baza cercetărilor de indo-europenistică”, un amplu dicționar și unic până acum în felul lui. Acum vă aflați în „Ținutul Momârlanilor”, Valea Jiului și aveți pe dumneavoastră și un tricou cu sigla acestui ținut, simbolul DRAGON, „ținut” de care se ocupă Daniel Roșca aici de față, în colaborare cu domnul Emil Părău din Lupeni. Aș vrea să încep discuția legat de impresiile dumneavoastră legate de Valea Jiului, de Parâng, unde vă aflați…
– Eu pe la momârlani pe-acasă nu am mai fost, deși știu de ei și provin și eu dintr-o zonă de munteni, oieri, proveniți din Ardeal. Am mai fost pe la Petroșani, dar în trecere, cum și pe Defileul Jiului am trecut de multe ori. Dar nu am stat să vizitez. Ieri însă, cu Daniel și alții, am făcut o excursie pe munte, cam aventuroasă dar frumoasă și din ce am putut să văd îmi place această zonă. E ceea ce simt și eu și merg pe ideea că trebuie să ne păstrăm tradițiile dar, în primul rând, să ne cunoaștem rădăcinile. Asta e important!
– Legat de acest dicționar etimologic de care vorbeam și pe care, iată, îl avem aici pe masă, dacă ne puteți spune câteva cuvinte pentru cititorii ziarului nostru și nu numai.
– Eu am făcut filologia la Iași și acolo, ca mulți alți studenți, am parcurs un curs al limbii române care m-a pasionat, m-a prins de prima dată cum se zice. Și, sigur, au urmat și alte cursuri de acest gen, iar în timp mi-am dat seama că ceva nu-i tocmai așa, cum se spune oficial. Nu era otova deloc. Deci, încă de la începutul anilor `80, ca să zic așa, aveam gânduri și nedumeriri. Am terminat facultatea, am lucrat apoi puțin și mi-am depus actele de plecare din țară, având un frate plecat în S.UA. îmi doream și eu să ajung acolo. Prin motivul de reîntregire a familiei, am obținut plecarea acolo. Bine, familia mea în mare parte era tot aici, dar acest motiv, fratele meu, m-a făcut să plec. Și m-a mai făcut ceva să plec, adevăratul motiv chiar: vroiam să verific dacă ipoteza pe care o aveam, legat de limba română, e validă sau nu. Mi-am dat seama că în România la acea vreme nu era destulă bibliografie și nu aveai nici acea libertate necesară să faci cum vrei tu. Astfel că am plecat.
Acolo, cercetând în marile biblioteci, am studiat inclusiv în sancrită și alte limbi indio-europene, mi-am dat seama că asemănările limbii române sunt foarte mari și cu alte limbi, nu numai cu latina. Cu latina asemănarea este mai specială, dar mi-am dat seama că metoda în sine care se aplică de la Școala Ardeleană încoace e greșită. Pentru că limba română nu se trage din latină, are o rădăcină comună mult mai veche.
Dacă se studiază lexicul limbii române din perspectivă indo-europeană, ne vom da seama că foarte multe etimologii, cred că 80%, sunt greșite! Pentru că ce s-a întâmplat: româna are un fond cu multe cuvinte de bază, care se păstrează cel mai bine într-o limbă, dar e un fond limitat. Restul, care nu seamănă cu latina, au fost făcute slave, turcești și așa mai departe. Avem cuvinte comune cu toți indo-europenii.
Ajungem și prin țări nordice și peste tot unde vorbim de indo-europeni. Dacă mergem mai departe, lingviștii occidentali, americani, au ajuns la concluzia că, de fapt, a fost o limbă și mai veche, limba indo-europeană fiind o fiică a unei limbi pe care lingviștii o numesc acum limba nostratică, din care se trag 7 familii! 7 familii, vă dați seama! Eu am scris o carte pe tema aceasta, din păcate nu mai am acasă nici un exemplar, care se numește Rădăcini nostratice în limba română. Și sunt și acolo foarte cuvinte, dacă cineva dorește să se uite prin ea, asemănătoare cu cuvinte din limbile din Caucaz, din limba georgiană, asemănări din limbile altaice și multe altele. Semn că în vremurile străvechi a fost o macro familie, macro familia nostratică, care a avut o limbă și un popor situat undeva în nord-estul Anatoliei.
Teoria lingvistică, care e ceva mai veche, este probată, demonstrată, susținută de teoria genetică, de paleogenetică, cea care se ocupă de studiul civilizațiilor bazate pe oase și alte chestii din astea. Și acolo a fost acel macro popor. Care ulterior s-a răspândit, vorbim de cele 7 familii. Este vorba de familia indo-europeană, familia afro-asiatică, familia ugro-finică, familia altaică, familia caucaziană, familia dravidiană și familia sumeriană.
Familia sumeriană are, de fapt, doar o singură limbă cunoscută, dar ea face parte dintr-un grup aparte, care aparține acestei macro familii numite nostrat. Deci, ei au devenit agricultori, au trecut la această ocupație și la creșterea animalelor. Acest fapt a dus la înmulțirea lor, acesta fiind de altfel secretul înmulțirii populației pe glob la început.
Familia indo-europeană a plecat de-acolo, din nord-estul Anatoliei, zona identică Turciei de azi, au trecut în Balcani, iar apoi, în câteva mii de ani s-au înmulțit foarte mult. Populația a explodat, cum se zice, și astfel că apoi s-au răspândit în toată Europa, în timp ce din Anatolia, din cei ce au rămas acolo, s-au dus o parte înspre India. Mă rog, eu v-am spus pe scurt toate acestea acum, cam asta ar fi povestea scurtă legată de indo-europeni. Singurele limbi care nu sunt indo-europene din Europa sunt: limba bască – o limbă veche pre indo-europeană, limba finlandeză, limba estoniană și limba maghiară. Restul toate limbile din Europa sunt de origine indo-europeană.
– Haideți să ajungem și la cuvântul „momârlan”. Ce ne puteți spune? Pentru cei care nu sunt din Valea Jiului, momârlan este cel născut, crescut în cele șase localități, de la Petrila până la Uricani, oameni care au gospodării în zona de munte și pe marginea apelor din zonă, precum Maleia, Jieț, Taia, Cimpa, Sălătruc, Slătinioara, Dealul Babii, Tusu, Valea de Brazi, Câmpu lui Neag și așa mai departe, localități aparținătoare azi celor trei orașe și trei municipii.
– Discutând cu domnul Roșca despre etimologia cuvântului momârlan, știu că aici, fiind o zonă muntoasă, care aduce în discuție cuvântul movilă. Momârlă este și o movilă de pământ. Intuiția mea îmi spune că momârlan înseamnă cei de pe dealuri sau de pe movile. Ieri îi spuneam domnului Roșca și altceva: am făcut asocierea acestui cuvânt, momârlan, și cu cuvântul țopârlan. Care în limba română actuală, modernă, are o tentă numai peiorativă. Dar, inițial, nu era deloc peiorativă, pentru că țopârlanii sunt o parte din locuitorii Munților Apuseni, care, cândva, până nu demult își făceau în cap un coc de păr, care se numea țop, care vine de la ceva rotund, cuvânt care i-am făcut etimologia în ediția a II-a a dicționarului. Acolo este trecut cu siguranță acest cuvânt. Acei care aveau acest păr legat, se numeau țopârlani. Ei, și pentru că percepția omului de la oraș când vede un om din Apuseni de la munte, cum sunt țopârlanii, dar și momârlanii, sau alții, este să spună țopârlan sau momârlan ca ceva peiorativ, de aceea se fac confuzii. Dar, în fond, sunt cuvinte deloc peiorative. Au căpătat note peiorative, dar inițial nu era deloc așa și nici nu trebuie să fie nici azi. Atât momârlanii, cât și țopârlanii, păstrează tradițiile și trebuie susținuți. Ca și alții în aceiași situație, că mai sunt și moți și pădureni și mulți alții, păstrători de tradiții ai acestui neam românesc.
– Avem în Valea Jiului – Ținutul Momârlanilor,o zonă cu potențial turistic, deocamdată prea puțin valorificat. Avem salbă de lacuri glaciare și în vestul zonei și în est, avem salbă de peșteri în vest, din păcate nici măcar una repusă în circuit turistic – noroc cu Peștera Bolii din est, de lângă Petroșani, că altfel chiar ar fi noaptea minții la acest capitol, avem chei spectaculoase, multe vârfuri de depășesc 2.000 de metri, faună unică și rezervații naturale de mare atracție, cu floră și faună de invidiat și foarte variată, avem ape curgătoare și izvoare cristaline. Avem tot ce vrei și ce nu vrei. Cu toate acestea încă suntem pioneri în turism, încă mai orbecăim, mai căutăm nu se știe ce… Ce părere aveți?
– Eu ca persoană care am trăit foarte mult în afara României, cam mai bine de jumătate din viață, o perioadă matură și de evoluție spirituală, pot să spun că din păcate România este prea puțin cunoscută de afară. Când, totuși, e cunoscută de unii, pot spune că e cunoscută mai mult cu conotații negative. Din nefericire! Străinii care ne-au vizitat, destul de puțini care au reușit să vină în țara noastră în ultimii 30 de ani față de câți ar fi trebuit, au zis în general: Domnule, România e o țară extraordinară! Dar e mult prea puțin. Din păcate, așa stă situația și tot noi trebuie să o schimbăm, fiecare, la nivel de țară.
E drept, sunt încă destule de făcut în România, există corupție, nu toate șoselele sunt cum trebuie, multe nu sunt cum trebuie în industrie și agricultură, industria românească trebuie pusă la punct, la servicii stăm de asemenea prost. Dar nu vreau să intrăm în politică și nici pe segment economic, cert este că trebuie să facem cu toții ceva. Sper că un guvern va veni, nu peste mult timp, să facă cu adevărat treabă, sau, de ce nu, mai multe guverne la rând, care să înțeleagă potențialul României și să facă ce trebuie.
🐺 Dracon vs DRAGON 🐉
Turismul în România ar avea un succes extraordinar, dar nu se face din păcate ce trebuie. Nu se face nici un gel de propagandă pentru acest sector. Eu văd la televizor propagandă pentru Turcia, pentru Bulgaria 🇧🇬 Grecia… Sunt clipuri făcute de români care să circule prin alte țări și în care să se arate, pe posturi tv puternice, ceva de genul: Vizitați România!? Nu sunt! Și atunci cum să ne cunoască lumea cu adevărat? Suntem într-o țară puțin cunoscută în exterior și atunci de aceea avem multe probleme.
Editare: elementul vizual din marca oficială de comunicare a Văii JIULUI, © Ținutul Momârlanilor ™ NU reprezintă LUPUL DACIC DRACON, definește 🐉 DRAGONUL din Arcul Carpatic DRAGON 🐉 care merge înapoi în timp încă câteva mii de ani. Mulțumim Corneliu BRAN, Ziarul Văii Jiului, Televiziunea KTV. De asemenea, mulțumim Domnului Mihai Vinereanu pentru disponibilitate. Daniel ROȘCA