Ținutul Momârlanilor
💪 Ținutul TITANILOR
Despre NIASCHARIAN @ Leonardo Tonitza Primul documentar al trilogiei ‘”Niascharian”, film dedicat celei mai vechi scrieri din lume și continuității sale ca și scriere sacră pe parcursul a cca. 8 milenii în teritoriul actual al României. „Niascharian – Să Renaștem” prezintă artefacte în premieră, unele la prima filmare, cum sunt Amuletele de la Tărtăria, Tăblițele din plumb din Tezaurul de la Sinaia, Codex Rohonczi, Biblia lui Wulfilla.
Despre 💪 Ținutul TITANILOR
Există un loc unde timpul a refuzat să își desfășoare trecerea. Unde locuitorii, puțini câți au mai rămas, își continuă nestingheriți obiceiurile milenare cu fața spre semenii lor de piatră, momârlele, eroi ce și-au găsit nemurirea în stâncă. Când pleacă un flăcău în cealaltă lume, neamul lui plantează un brad lângă mormânt. Și ce păduri de brazi au crescut aici în mii de ani de existență! La brazii aceștia locuitorii se spovedesc, ca-n familie, unul la altul; unul aici, celălalt dincolo. Aspri și drepți, măsurându-și vorbele, unele rădăcini lingvistice venind și de la pre-indo-europeni, cum ar fi moma / mumă, Momârlanii, Jienii, sunt aici în terra lor, Ținutul Momârlanilor!
Despre Ținutul Momârlanilor
Puțini știu câți sunt acasă la ei, în Valea Jiului; între ei se numără undeva peste 20.000 de suflete, pentru că etnia / grupul lor lor nu figurează oficial în acte. Au stâne uriașe, sunt oieri din tată-n fiu, oameni aspri de la munte unde cuvântul dat are mai mare însemnătate decât orice act iscălit. Doar de puțin timp cei din afară, străinii, au reușit să se înrudească cu ei; momârlanii nu își părăseau familiile și nici locul de naștere. O antică lege nescrisă le poruncește să-și îngroape morții în ograda casei, nu în cimitir. Și astfel, casa părintească are cu totul altă semnificație și valoare ori poate doar noi, restul românilor am pierdut acest antic obicei ascuns undeva în neolitic.
Etnologul Ion Ghinoiu împarte timpul cunoscut nouă oamenilor în trei mari categorii: prima perioadă, între 10.000 î.Hr. – 2500 î.Hr. este dedicat Marii Zeițe Mamă, o perioadă a matriarhatului fertil care a modelat idealul de frumusețe într-o formă geomorfă rămasă în genomul oamenilor – oul, iar structura religioasă era formată în jurul femeii ca Mamă ( termenul ,,moma – mumă,, are dovedită rădăcină lingvistică neolitică. De aici este posibil să derive numele de Momârlan ). A doua perioadă, între 2500 î.Hr. – anul 0, este dedicată patriarhatului, o perioadă a invaziei călăreților războinici, a indo – europenilor, unde idealul de frumusețe devine omul și lupta pentru perfecțiunea trupului frumos, a moralurilor și idealurilor perfecte, o perioadă închinată bărbaților în jurul Tatălui. A treia perioadă, între Anul 0 – prezent, este dedicată Fiului ca reprezentant al unității familiei – o structură socială vitală, este o perioadă dominata de Creștinism, dar și de continuități ale vechilor spiritualități ancestrale. Dacă sociatățile secrete feminine ( caracteristice matriarhatului și perioadelor următoare ) sunt Confrerii ale Dansului, atunci societățile secrete masculine ( caracteristice patriarhatului și perioadelor următoare ) sunt Confrerii ale Măștilor. Iar dacă reișești să îi cunoști pe Momârlani, îți dai seama că în esență ei sunt o frăție! O frăție sau continuatorii neștiuți ai unei frății din cele mai vechi timpuri!
Măștile, jocul măștilor, reminescențe ale Călușului, manifestări ale anticelor Frății, apar și se manifestă în Valea Jiului în perioada Crăciunului / ajunul Crăciunului prin deja cunoscuții Pițărăi, prin culorile sacre ale antichității ce apoi au devenit românilor drapel național, roșu – galben – albastru, prin tradiții la care participă toată comunitatea și procesiuni conduse de feciori cu steaguri împodobite.
Aceste ceremonii au legături cu dacii liberi, o moștenire unică și prețioasă pe care Momârlanii sunt mândrii că o pot duce mai departe.
O altă antică tradiție a locului sunt Nedeile ( numele real nu este acesta ) ce încep la Momârlani la începutul Paștelui creștin astăzi, dar în vechime, mai ales ca obicei al frățiilor războinice, ele erau legate de celebrarea Cavalerului Danubian ca mare divinitate luminoasă / solară, ce este identificat ca mare sărbătoare în perioada SânGiorzului actual ( sărbătorile creștine nu reușesc să acopere / să înglobeze toate sărbătorile antice ). Apoi, Nedeile devin celebrări ale muntelui și sfărșesc ca tărguri importante pentru comunitățile locale, târguri ce devin chiar vitale trăirii ca păstor.
Descoperiți Momârlanii și Țara lor, Ținutul Momârlanilor, limba și obiceiurile lor, pentru a înțelege vechimea și continuitatea daco – românilor pe acest magic pământ!
Leonardo TONITZA
NIASCHARIAN 💪 Să Renaștem