Strigoii, moroii
& vârcolacii ☠️

Morții vii de la Cuvin şi Covăsânţ ♰
via Complexul Muzeal ARAD, 1862 ♰

Mai multe cazuri de ,,morți vii” au fost semnalate la Cuvin şi la Covăsânț, în anii 1700. Decizia judelui de la Pâncota, din anul 1738, relatează pe larg despre cadavrele care, deşi îngropate de 8-9 săptămâni, continuă să fie în continuare grase şi să arate ca şi cum ar fi oameni vii. La exhumare s-a constatat că din gura unora curgea sânge proaspăt, la două luni de la înmormântare.

Localnicii se temeau de strigoii care, în imaginația lor, bântuiau satele. Au fost indicate, cu nume şi prenume, posibilele cazuri de morți vii, solicitându-se dezgroparea acestora. La data de 6 mai 1738 a fost emis ordinul prin care mai multe cadavre de la Cuvin şi Covăsânţ urmau să fie dezgropate. Dispoziția a fost dată de judele de la Pâncota, la solicitarea prințului de Modena, în proprietatea căruia se afla şi domeniul respectiv.

Sigmond şi Lengyel Gáspár despre temerile oamenilor şi despre ancheta pe Felcerul local, care se numea Stabalis, i-a sesizat pe nobilii Edelspacher care a întreprins-o. Raportul său a ajuns la Modena, de unde s-au dat dispoziții urgente şi ferme de liniştire a localnicilor şi pentru menținerea liniştii în cele două localități.

Conform instrucţiunilor primite de la Modena, judele de la Pâncota a dispus dezgroparea morților din ultimele săptămâni, să li se taie capul cu sapa şi corpurile să fie arse.

Cazul de la Covăsânţ şi Cuvin venea la câțiva ani după ce Arnold Paole, un militar sârb care a murit în 1726, a devenit vampir, în credința populară, a ucis cel puțin 16 oameni în satul său natal Meduegna (Serbia) și pe alții i-a transformat în vampiri 😈 ☠️ 🐺

Scocul Urzicarului ☠️
Ținutul Momârlanilor ♰
Maramureș și Bucovina ♰

Strigoii, moroii, vârcolacii sunt fie fantoma unei persoane decedate și atunci se numesc strigoi morți, fie manifestarea unei ființe omenești, în cazul strigoilor vii. Acestora din urmă, în timpul somnului, la miezul nopții le ieșea sufletul din corp pe gură și corpul rămânea în pat ca și mort.

Aici au apărut confuzii cu cei care erau însemnați din naștere, născându-se cu căița pe cap (căița era o piele ce acoperea capul copilului la naștere, în Maramureș și Bucovina fiind considerat un semn că acea ființă a venit pe lume pentru a fi sacerdot).

Vârcolacii apăreau sub înfățișarea unei umbre ce cutreiera locuri izolate sau gospodăriile oamenilor, făcându-și de cap, speriind și pocind trecătorii pe drum. Uneori se dădeau de trei ori peste cap și se transformau în fiare (pricolici, omul-lup), alteori încălecau pe toiege vrăjite sau păsări măiestre pentru a cutreiera prin lumea aceasta sau cealaltă.

Strigoii morți erau cei care în viața de om aveau suflet rău și doreau să continuie cu faptele rele după moarte. În special strigoaicele erau descrise ca având o răutate neînchipuită, stricau căsniciile, sărăceau oamenii, luau mana la vaci și la semănături. Sufletele strigoilor se întâlneau de trei ori pe an, în nopțile Sf. Andrei (noaptea strigoilor), de Sântoader și în noaptea de Sângeorge. În aceste nopți ieșeau din morminte și se întâlneau pe munții Retezat, Godeanu sau Bihor. O data la 7 ani vrăjitoarele bătrâne se întâlneau în pelerinaje secrete pe muntele Ceahlău în noaptea sfântului Andrei pentru a-i liniști și alunga. Ele desenau cercuri în care se așezau pentru a nu fi atacate.

Moroii erau o categorie aparte, adică pruncii morți nebotezați dar mai ales cei născuți de o tânără nemăritată și uciși sau îngropați de vii. Scopul lor era să-și chinuiască mamele, provocându-le coșmaruri. Ei puteau omorî ca un sul de foc dacă se atingeau de cineva.

♰ Strigoierea din Ținutul Momârlanilor ♰

În copârșeu se punea un pumn de boabe de mac, pentru ca dispărutul să nu strigoieze, sufletul fiindu-i ocupat cu numărarea acestor bobițe de mac şi aşa treceau cele şase săptămâni de după deces, perioadă în care după credinţa populară putea avea loc strigoierea 😈 ☠️ 🐺

În credinţa populară, în aceste şase săptămâni, sufletul răposatului mai avea şi o altă ocupație, aceea de a călători prin toate locurile pe care le-a vizitat în cursul vieții, viaţă pe care o va revedea ca într-o oglindă, cu faptele bune şi cu faptele rele. Această presupusă călătorie era mai uşor de făcut în acele vremuri comparativ cu zilele noastre, căci momârlanii călătoreau puțin, dar era mai anevoioasă, trebuiau străbătuți munţi, stânci, dealuri și văi, locuri pe unde aceştia şi-au păzit o viaţă animalele.

Surse: Romulus Vulcănescu, Mitologie română. Gr.G. Tocilescu, Materialuri folcloristice, 1900. Rómer Flóris, Történeti czikkek, „Vasárnapi Ujság”, 18 mai 1862, anul IX, nr. 20, pag. 234 / Istorie socială din perspectivă mediatică de Andrei Ando / Sorin Bulboacă, Complexul Muzeal ARAD & Dumitru Gălățan JIEȚ Riturile de trecere ale momârlanilor ♰

Drumeții la Urieși ✟ îngerii decăzuți ✟ GAIA din Scocul Urzicarului