Unicat în lume
4500 î. Hr. ✨
Cultura & Civilizația CUCUTENI
Mileniul de aur al umanității ✨
✨ inventatorii orașului
✨ prima formă de reprezentare a roții
✨ cea mai veche atestare a SVASTICI, semn solar
✨ simbolul YIN YANG folosit pentru prima dată pe temple și vase
Dar cel mai important pentru umanitate a fost descoperirea și comercializarea cuprului care a însemnat de fapt revoluția neolitică * piatră vs metale. Perioada neolitică (epoca neolitică: 9500 î.Hr. – epoca metalelor) este una din epocile preistoriei în care agricultorii şi crescătorii de animale i-au înlocuit pe vânători şi culegători.
Are loc trecerea la modul de viaţă sedentar şi îşi fac apariţia primele localităţi, primele meşteşuguri. Pornind de la importanţa schimbărilor survenite, istoricii numesc această transformare „revoluţie neolitică”.
„Revoluţia neolitică” a cuprins vaste teritorii, dând naştere primilor civilizații umane. În Europa, potrivit datelor arheologice, „revoluţia neolitică” începe la finele mileniului al VI-lea – începutul mileniului al V-lea î.Hr. Cultura Cucuteni-Tripolie este una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa, care s-a constituit cu câteva secole înainte de apariţia aşezărilor umane în Mesopotamia şi Egiptul Antic… Denumirea provine de la localităţile în preajma cărora au fost descoperite pentru prima dată vestigii ale acesteia, Cucuteni un sat din apropierea Iaşului – România şi Tripolie – localitate din Ucraina.
Civilizaţia a existat în mileniile VI-III î.Hr. şi se întindea pe un vast teritoriu din regiunea munţilor Carpaţi până la cursul mijlociu al rîului Nipru, pe o suprafaţă de 350 000 km pătraţi, pe teritoriul actual al Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Civilizaţia Cucuteni îşi are rădăcinile în culturile anterioare mileniului VI î.Hr. din regiunea carpato-dunăreană. Civilizaţia Cucuteni era una protourbană cu „oraşe” cu o suprafaţă destul de mare (cîteva zeci de hectare iar în unele cazuri 200 – 450 ha), fiind uneori întărite cu valuri de pămînt şi şanţuri. „Oraşele” aveau o populaţie numeroasă, ajungînd pînă la 20 000 de persoane.
Aşezările erau construite pe locuri mai mult sau mai puţin dominante în apropierea unor surse de apă. Ei locuiau în case dreptunghiulare cu o suprafaţă mare ( între 40 şi 100 mp, dar nu lipsesc şi cele care ating 350 mp) construite dintr-o carcasă de lemn, cu pereţii împletiţi din nuiele şi unşi cu lut, prevăzute cu instalaţii pentru încălzire şi pentru pregătire hranei (vetre de lut şi ruguri). Locuinţele aveau unu sau două niveluri, fiind împărţite în mai multe încăperi. Reprezentanţii civilizaţiei cucuteniene aveau ca ocupaţii principale agricultura şi creşterea animalelor.
Ei cultivau grîu, orz, mei, mazăre, cânepă şi viţă de vie. Cîmpurile erau lucrate cu ajutorul săpăligii confecţionate din coarne de cerb sau din lemn cu vârful din piatră. Ulterior pămîntul va fi cultivat cu ajutorul unei săpăligi speciale la care erau înjugate animale de tracţiune. Recolta se strîngea cu seceri din lemn cu lama din bucăţele de silex şi cu seceri din aramă. Cucutenienii creşteau diferite animale domestice, cum ar fi vitele cornute mari şi mici, caii şi porcii, iar dintre păsări – găinile. Vînătoarea avea un rol secundar. Meşteşugurile deţineau un loc important. Oamenii acelor timpuri confecţionau mai multe tipuri de obiecte din silex, piatră, os, corn, lut, scoică şi aramă. În calitate de unelte de muncă ei utilizau secera, sfredelul, frecătoarea, brăzdarul, săpăliga. Un grad înalt de dezvoltare a atins prelucrarea ceramicii.
Vasele cucuteniene sunt de diferite forme şi foarte frumos ornamentate cu desene în culori. Pentru a o face mai rezistentă, olarii ardeau ceramica în cuptoare speciale. Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roşul, albul şi negrul. O altă îndeletnicire era ţesutul. Era practicat ţesutul stofelor din fire de lână de oaie şi cînepă… Cucutenienii practicau metalurgia şi cunoşteau tehnica obţinerii şi prelucrării aramei, din care se confecționau cuţite, sule, ace, iar mai tîrziu seceri, topoare, pumnale, obiecte de podoabă (mergele, pandantive, brăţări etc.). Fiind o populaţie de agricultori, cucutenienii se închinau divinităţilor ce simbolizau belşugul şi fertilitatea.
Divinităţile lor erau întruchipate în figurine feminine confecţionate din lut. Sunt prezente şi statuete ale taurilor cu coarne mari şi puternice, reprezentări ale Zeului Soarelui. În preajma altarelor cucutenienii se închinau zeilor şi desfăşurau activităţi cu caracter religios. Apariţia agriculturii şi meşteşugurilor, viaţa în sate sau oraşe presupune existenţa unei organizări a comunităţii sub autoritatea şefului şi a consiliului celor înţelepţi. Sporeşte rolul femeii…
În patrimoniul Muzeului Județean Botoșani se află o piesă unică în lume, realizată acum 6.500 de ani şi descoperită întâmplător în 1964: Venus de Drăguşeni… o zeiţă, un simbol al fertilităţii şi fecundităţii din cadrul culturii Cucuteni.
„Este o piesă deosebită. Probabil o zeitate, fie acoperită de tatuaje, fie cu port tradiţional. Este o piesă unicat în lume, prin mărime şi frumuseţe. A fost lucrată de un artist de acum 6.500 de ani, în cele mai mici detalii. Face parte dintr-o cultură frumoasă, dar misterioasă.“ Maria Diaconescu
Reprezentarea unei femei ajunsă la maturitate
Statueta antropomorfă Venus de Drăguşeni redă esenţializat un corp feminin. Este modelată din pastă fină şi face parte din grupul statuetelor de dimensiuni mari. Are capul circular cu doi lobi laterali, împărţit în două printr-o creastă ce reprezintă nasul. Gâtul este lung, puternic, braţele sunt redate prin amorse rotunjite, puţin ridicate în sus… Corpul este zvelt, armonios proporţionat, abdomenul uşor bombat, spatele drept. Talia este subliniată prin modelare, fesele proeminente, şoldurile arcuite. Picioarele unite sunt demarcate printr-o uşoară şănţuire ce se termină într-un vârf comun, rotunjit.
Este decorată pe întreaga suprafaţă prin incizii ce formează motive romboidale pe corp, triunghiuri pe coapse şi picioare, şi spirale îmbucate pe ombilicul. Zona inghinală până deasupra ombilicului e marcată prin incizii ceva mai adânci, ce ar putea sugera triunghiul sexual sau un obiect de port.
Degajă o forță și o frumusețe nepământeană… are o formă prelungă, ca și cum un vis, un fuior de fum s-a materializat și a devenit concret… i se spune Măiastra.